Atenția : Prima putere

Imaginează-ți un copil mic. Ce formă de energie dorește el cel mai mult? Mulți ar spune iubire. Însă gândește-te la o mamă care îl iubește foarte mult însă mereu se uită la televizor sau lucrează pe laptop. Este fericit copilul? Nu. Alții ar spune atingere, apropiere. Însă gândește-te la o mamă care vorbește cu prietenele ei în timp ce își ține copilul în brațe și îl leagănă. Este liniștit copilul? Nu. Este agitat.

De ce? Fiindcă îi lipsește atenția. Atenția și numai atenția este energia pe care copilul o caută primordial, în fața celorlalte forme energetice. Acest principiu ne indică natura reală a atenției.

Atenția dezvoltă.

Atenția stimulează creșterea.

Atenția evoluează.

Ai avut vre-un moment în viață în care ți-a ieșit ceva extraordinar de bine? Care a fost nivelul de atenție, de concentrare pe care l-ai avut în acel moment? Ai avut vre-un moment în viață în care ai greșit, ai omis, deși într-o zonă de activitate în care ești foarte abil? Erai cumva distras? Neatent?

Atenția este umplere. Atenția alimentează. Atenția stimulează orice lucru, obiect, domeniu, principiu sau concept să se dezvolte, să se manifeste, să apară. Îl atrage, îl cheamă, îl crește, îl extinde. Este o putere fenomenală. Un om nu devine bun într-un domeniu pe măsura studiului și timpului petrecut în acel domeniu, ci pe măsura atenției dedicate spre acel domeniu. Din acest motiv, la școală, când adolescentul studiază limba franceză fără să își poată direcționa atenția spre lecții, trec 3,4, 8 ani și nu se leagă două vorbe de acel copil.

Haideți să luăm puțin condiția acestei puteri în ziua de azi și să înțelegem de ce nu mai suntem conștienți de faptul că aceasta este, cu adevărat, o putere. Suntem distrași. Atenția noastră a difuzat. Ne uităm pe televizor în timp ce purtăm o conversație, cu telefonul într-o mână și o sticlă de bere în cealaltă. Nu mai reușim să ne compunem, să rămânem într-o singură acțiune, într-un singur domeniu. Nu mai știm să ne dedicăm. Nu mai știm să ne izolăm de lumea externă sau internă pentru a păstra concentrarea.

Și apoi discutăm și despre ce se întâmplă în interiorul nostru. Griji, gânduri, planuri, frici, intenții, emoții și alte lucruri, toate active în același timp. Atenția noastră este atât de diluată încât nu mai stimulează nimic. Este prea puțin. Nu are forță să tracteze ceva într-o direcție, să dezvolte ceva. Lucrurile devin lente și amestecate. De aceea nu reușim să ne atingem obiectivele, de aceea facem și înțelegem lucrurile doar pe jumătate. Mereu apare ceva nou, ceva diferit, ceva separat care cere atenție.

Soluția ar fi să ne exersăm, activ, concentrarea, dedicarea, îngustarea atenției, adunarea, meditația, în fiecare zi câteva minute, până când devine ușor să facem asta spontan. Trebuie să devinim mai conștienți de momentele în care suntem în 7 părți deodată și să luăm lucrurile pe rând. Este mai eficient chiar și atunic când prioritizăm greșit. Mult mai eficient decât a le face deodată pe toate. Uneori ne este frică că vom prioritiza greșit și unele lucruri rămân nefăcute. Însă fiind în toate deodată, toate rămân nerezolvate.

Această difuziune a atenției, s-a întâmplat din eroarea că omul ar fi ca o mașinărie. Am crezut că devenim mai productivi dacă facem lucruri în paralel. Nu este așa pentru om. Cu cât are mai multe procese în paralel, cu atât calitatea dinamicii lor scade.

Reînsușește-ți atenția! Fii puternic!